Expunerea

Ca o scurta definitie, expunerea este procesul de captare a luminii folosind camera foto, cu scopul de a obtine o imagine pe senzor sau film.

Cantitatea de lumina captata depinde de trei elemente (setari): diafragma, timp de expunere si ISO (sensibilitatea senzorului sau a filmului).

Diafragma

Diafragma este deschiderea obiectivului, ea controleaza fluxul de lumina care trece prin obiectiv si ajunge pe senzor. Cu cat deschiderea este mai mare, cu atat fluxul de lumina captat de senzor este mai mare.

Daca dublam suprafata deschiderii atunci dublam cantitatea de lumina, invers, daca micsoram la jumatate suprafata deschiderii atunci injumatatim cantitatea de lumina.

Marimea (valoarea) diafragmei se specifica folosind notiunea de f-stop. Valorile diafragmei se scriu sub forma de f/n, unde “n” este numit si f-number si corespunde diametrului deschiderii obiectivului.

Valorile pentru f-stop-uri sunt de forma:

f/1

f/1.4

f/2

f/2.8

f/4

f/5.6

f/8

f/11

f/16

f/22

…

Distantele dintre doua valori consecutive se numesc si stop-uri sau trepte. Daca inmultim fiecare f-number cu 1.4 (aproximare grosiera pentru radical din 2) observam urmatoarea relatie:

1 * 1. 4 ~= 1.4

1.4 * 1.4 ~= 2

2 * 1.4 ~= 2.8

2.8 * 1.4 ~= 4

4 * 1.4 ~= 5.6

5.6 * 1.4 ~= 8

8 * 1.4 ~= 11

11 * 1.4 ~= 16

16 * 1.4 ~= 22

Poate ca suna putin ciudat, dar pentru valorile date mai sus diafragma f/1 reprezinta cea mai mare deschidere, iar diafragma f/22 reprezinta cea mai mica deschidere.

Daca trecem de la diafragma f/2.8 la f/2 spunem ca marim sau deschidem diafragma, deci dublam suprafata deschiderii si implicit dublam cantitatea de lumina care trece prin obiectiv.

Daca trecem de la diafragma f/2 la f/2.8 spunem ca micsoram sau inchidem diafragma, deci injumatatim suprafata deschiderii si implicit injumatatim cantitatea de lumina care trece prin obiectiv.

Intre valorile date mai sus avem stop-uri intregi, dar majoritatea camerelor din ziua de astazi folosesc pentru o mai buna acuratete, jumatati de stop sau treimi de stop.

Un exemplu pentru treimi de stop, care poate sunt si cele mai uzuale:

stop-uri intregi	treimi de stop
	1/3 stop	2/3 stop
f/1	f/1.2	f/1.3
f/1.4	f/1.6	f/1.8
f/2	f/2.2	f/2.5
f/2.8	f/ 3.2	f/3.5
f/4	f/4.5	f/5.0
f/5.6	f/6.3	f/7.1
f/8	f/9	f/10
f/11	f/13	f/14
f/16	f/18	f/20
f/22

Nu cumva anumite valori, f-stop-uri, le-ati mai vazut pe undeva? Cel mai probabil pe obiective. Pe fiecare obiectiv este trecuta valoarea maxima a diafragmei, adica valoarea pentru care diafragma este deschisa la maxim. De exemplu sunt obiective pe care veti vedea scrisa o singura valoare de genul f/2.8, aceasta este diafragma maxima. Dar sunt si obiective pe care scrie ceva de genu, f/3.5 – f/5.6 (in general pe obiectivele de kit de la diverse DSLR-uri, 18-55mm, f/3.5 – f/5.6). Ce inseamna asta? Insemna ca la focala minima (18mm) diafragma are valoarea maxima de f/3.5 iar la focala maxima (55mm) doar de f/5.6

Timpul de expunere

Fiecare camera foto are in fata senzorului un obturator care se deschide pentru o perioada de timp permitand luminii sa ajunga pe senzor. Timpul cat obturatorul sta deschis se numeste timp de expunere.

Timpul de expunere se masoara in secunde si valorile lui sunt de forma:

1  1/2  1/4  1/8  1/15  1/30  1/60  1/125  1/250  1/500  1/1000 …

Dupa cum observam de la 1/30 la 1/15 se dubleaza timpul de expunere iar de la 1/15 la 1/30 se injumatateste timpul de expunere. Distantele dintre doua valori consecutive se numesc tot stop-uri. De multe ori, pentru simplitate, in loc de 1/15 se scrie 15 sau 1/4 se scrie 4, etc.
Dublarea timpului de expunere dubleaza cantitatea de lumina captata de senzor iar injumatatirea timpului de expunere injumatateste cantitatea de lumina captata de senzor.
Evident ca si timpii de expunere se pot exprima in treimi sau jumatati de stop, la fel ca si la diafragma.

Un exemplu pentru treimi de stop:

1	0”8	0”6	1/2	0”4	0”3	1/4	1/5	1/6
1/8	1/10	1/13	1/15	1/20	1/25	1/30	1/40	1/50
1/60	1/80	1/100	1/125	1/160	1/200	1/250	1/320	1/400
	1/500	1/640	1/800	1/1000	1/1250	1/1600	1/2000

ISO – Sensibilitatea senzorului

ISO specifica cat de sensibil este senzorul la lumina. In momentul in care lumina a fost captata de senzor aceasta se transforma in semnal electric care se poate amplifica ulterior. Marind sensibilitatea nu facem altceva decat sa crestem amplificarea semnalului generat de senzor.

In ziua de astazi, camerele digitale ne ofera posibilitatea de a modifica sensibilitatea de la o poza la alta, comparativ cu camerele analogice pentru care filmul folosit avea acceasi sensibilitate pentru toate cadrele.

Valorile ISO sunt de forma:

50

100

200

400

800

1600

3200

6400

Ca si la diafragma sau timp de expunere, distanta dintre doua valori ISO consecutive reprezinta tot un stop, deci dubland valoarea ISO practic dublam sensibilitatea senzorului si implicit dublam cantitatea de lumina captata de catre acesta. La fel, injumatatind valoarea ISO, reducem la jumatate sensibilitatea senzorului si implicit injumatatim cantitata de lumina captata de catre acesta.

Anumite modele de camere mai avansate folosesc si jumatati sau treimi de stop:

…	100	125	160	200	250	320	400	500	640
800	1000	1250	1600	2000	2500	3200	…

Concluzie

Daca nu v-ati plictisit pana acum de teorie, numere, formule haideti sa tragem linie si sa vedem ce am obtinut:

Folosind impreuna cele trei elemente (setari) ale camerei foto, diafragma, timpul de expunere si ISO, care impreuna formeaza un triunghi imaginar al expunerii, putem controla cantitatea de lumina captata de senzor, obtinand o imagine corect expusa. Combinatia celor 3 setari formeaza si valoarea expunerii, notata cu EV (Exposure Value).

Sa ne mai jucam putin cu valorile, cel putin pe hartie.

Sa presupunem ca perechea (f/4, 1/250, ISO 100) ne ofera o expunere corecta. Putem foarte usor sa folosim o expunere echivalenta, cel putin valoric, de forma (f/5.6, 1/125, ISO 100). De ce este echivalenta? In momentul in care am inchis diafragma de la f/4 la f/5.6 am pierdut jumatate din lumina care ajunge pe senzor, mai simplu, spunem ca am scazut un stop. Ca sa recuperam lumina pierduta putem sa dublam timpul de expunere, care asa cum am invatat, dubleaza cantitatea de lumina. Deci de la 1/250 am ajuns la 1/125, adica am crescut un stop.

Alt exemplu: (f/2.8, 1/60, ISO 100) = (f/2.8, 1/125, ISO 200), aici am pierdut un stop modificand timpul de expunere si l-am recuperat crescand ISO.

Pentru orice valoare ISO, sa zicem 100, putem sa luam ca exemplu urmatorul tabel de echivalente, dar atentie, tabelul nu arata toate echivalentele posibile ci doar o fractiune din ele cu scopul de a le putea intelege mai bine. Nu e nevoie sa memorati tabelul ci trebuie doar sa intelegeti care este principiul pe baza caruia obtinem echivalente cand avem nevoie.

	f/1.0	f/1.4	f/2.8	f/4	f/5.6	f/8	f/11	f/16	f/22	f/32
1	0	1	2	3	4	5	6	7	8	9
1/2	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10
1/4	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11
1/8	3	4	5	6	7	8	9	10	11	12
1/15	4	5	6	7	8	9	10	11	12	13
1/30	5	6	7	8	9	10	11	12	13	14
1/60	6	7	8	9	10	11	12	13	14	15
1/125	7	8	9	10	11	12	13	14	15	16
1/250	8	9	10	11	12	13	14	15	16	17
1/500	9	10	11	12	13	14	15	16	17	18
1/1000	10	11	12	13	14	15	16	17	18	19
1/2000	11	12	13	14	15	16	17	18	19	20

Deci, (f/1, 1/4 ISO 100) = (f/1.4, 1/2, ISO 100) = (f/2.8, 1, ISO 100)

Gata, ne ingropam prea mult in teorie si cifre. Este suficient sa intelegem care este treaba cu stop-urile date de diafragma, timp de expunere si ISO, cum sa obtinem combinatii echivalente si sa ne apucam sa le punem in practica.